Clientul nostru, sefu nostru

         Ce ma enerveaza atitudinea celor care ne servesc. De fiecare data cand trebuie sa mergi la ghiseele statului trebuie sa te inarmezi cu multa, multa rabdare. De ce? pentru ca functionarii te scot din sarite, si au impresia ca ei iti fac un favor din faptul ca iti raspund la intrebari si te indruma. Si asta ma enerveaza! Pai, prietene, nu esti platit sa bati record de solitaire sau de free cell, nici sa bei cafea, ci esti acolo tocmai pentru a ne face pe noi, astia prosti si multi, sa pricepem ce trebe completat si unde, pentru a ne informa. Dar asta este, nu ne putem pune cu sistemul…

        Din pacate acelasi lucru se intampla si cand ai de-a face cei care lucreaza "la privat". Sa luam cel mai simplu exemplu. Mergi intrun magazin de cartier. Intri si saluti respectuos. De dupa tejghea, doamna se uita la tine impasibila, chiar cu o mutra de om nervos si deranjat. Sa creada ca am salutat pe altcineva? ma uit de jur imprejur si observ ca sunt singurul din magazin, poate e surda. Alegi diverse produse si la un moment dat te opresti. Ma uit la raftul cu conserve si nu stiu ce sa imi aleg. O aud: "Domnu' grabitiva ca e ora inchiderii!". Te uiti la ceas si constati ca mai este o jumatate de ora… Nu spui nimic, ca oricum numai iti racesti gura degeaba. Alegi la intamplare o conserva si o pui in cos, mergi la casa. "6,6 lei" iti zice; platesti cu o bacnota de 10 lei, "dati-mi 10 bani", raspund ca nu am, si bineinteles primesc rest 3 lei. Asta ma enerveaza. Adica dupa ce ca nu sunt salutat, sunt dat afara din magazi, sa mai si las 40 de bani in loc ca ea sa imi lase mie 10??? Invatati dregilor sa zambiti, sa salutati si sa fiti politicosi. Pai daca eram salutat, mi-ar fi recomandat o conserva in loc sa strige la mine ca o tin peste program, credeti ne mai uitam la 40 de bani? Si uite asa, cumpararea unei conserve iti creste tensiunea, te enerveaza ca esti tratat ca un nimeni, si poate iti promiti sa nu mai intri acolo.

        Stomacul ti-e lipit de sirea spinarii. Intri repede intrun restaurant. Chelnarul te intampina cu un zambet fals, daca esti norocos,iar daca esti ghinionist esti lasat sa astepti vreo 10 minute pana sa vina cineva si sa iti aduca un meniu; bineinteles ca nu isi cere scuze nimeni de intarziere. Te uiti in meniu. Alegerea e usoara deoarece ti-e foame de lup. Inchizi meniul. Dupa alte 5-10 minute, apare. Ai manca o supa. Nu este. Atunci o ciorba. Dureaza. Ce sa faci, sari peste felul 1. Muschi de vita. Imi pare rau, nu este. Domnule va rog sa imi ziceti ce este. V-as recomanda piept de pui la gratar. Asa sa fie, portie dubla cu cartofi piure – nu sunt, aurii – v-as recomanda prajiti.Prajiti! Salata de varza, evident nu este, asa ca o sa mananc de rosii. Deja foamea mi-a trecut, nervii sunt incordati la maxim. Astept. 5 minute. Nu vine nimeni. Ma uit de jur imprejur sa vad daca ceilalti clineti sunt serviti. Si ei asteapta. Poate ca jumatate din mese sunt ocupate. Faci un cacul estimativ si iti dai seama ca este un ospatar la 5 mese. Nici bautura nu a sosit in primele 10 minute de la preluarea comenzii. Cand primesc bautura racoritoare, il rog sa imi aduca meniul. Pana astept sa fac ceva cu folos. Scot un pix din buzunar, si tai peste tot ce mi-a zis ca nu este: peste supe un x mare, pe toata rubrica, peste cartofi piure si aurii cate o linie, cu salata procedez la fel. Dupa 20 de minute primesc si mancarea: aripioare de pui cu garnitura de orez si salata de rosii. Incep sa rad si intreb daca sunt la camera ascunsa, sau daca vreun prieten isi bate joc de mine. Imi spune ca nu si-a notat si a incurcat comanda. Ce ar trebui sa fac? Normal ar fi sa refuz mancarea si sa primesc ce am comandat sau sa ma ridic sa plec; dar atunci ar trebui sa mai astept alte minute, sa consum alti neuroni, in alta parte sau chiar aici, asteptand alta portie. De foame, is bune si aripioarele cu orez. Termini de mancat. Si din nou astepti. Astepti sa platesti ce ai mancat si evident si serviciile impecabile. Daca stai sa te gandesti cartofii prajiti sunt cancerigeni, tot mai sanatos e orezul… 22 de lei. Nu ai decat 30 de lei. Platesti si cu un zambet larg din partea lui primesti restul. 5 lei. Doar crezi ca timpul nu costa? cat timp ai petrecut tu acolo? Si cat te-a servi domnul. A facut chiar 3 drumuri! 1 leu fiecare. Satul si satul sa mai fi tratat ca un prost rogi sa primesti restul. Zambetul dispare, apare fata de om nervos, si iti mai si zice ca normal este sa lasi macar 10 la suta ciubuc, tarane. Si astea toate pe banii tai, pe nervii tai… 

Tags:

This entry was posted on September 24th, 2007 and is filed under All, Viata de zi cu zi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.