spalatorie

       Aflu si eu din vorba in vorba ca avem masina de spalat, in caminul vecin, pe care o putem folosi, cu singura conditie sa ne facem o programare la administrator. Astazi imi fac si eu o programare si la ora 17 ma prezint, la spalatorie. Deschid usa, intuneric. Doua fete se chiorau intro carte, care, dupa ce am aprins lumina, s-a dovedit a fi manual de folosinta al masinii.

    – Draga, de ce nu ma lasa sa deschid usa?

    – Trage mai tare!

si se apuca amandoua sa traga de hublou. Masina fiind noua, fetele fara forta, nimic. Mai citesc ele in manual, sau cel putin il rasfoiau, si incep sa apese pe butoane, sa invarta. Pai facea masina ca pomu de craciun. Se aprindeau beculete, cand verzi, cand rosii, dar se incapatana sa nu dea drumu la rufe.

    – Hai sa o mai programam odata!

    – Cum?? sa imi spele iar hainele, sa astept atat, si poate mi le si distruge…

si trece de la nivelul de utilizator incepator la cel avansat. Oprirea si repornirea masinii de spalat… nimic. Trecem la nivelul de foarte avansat. Scoaterea masinii din priza, zgaltairea ei, reconectarea la reteaua electrica… nimic. Eu din spatele lor, ca sa nu ma fac de minune, ca baiat descurcaret, le cer si eu manualul de utilizare. Ma apuc sa citesc, de la inceput, intre timp fetele asteapta. La un moment dat se aude, tzac! Si se stinge un beculet rosu, iar rufele sunt in sfarsit eliberate!

        Pai mai fratilor, nu aduceti masini de spalat automate la studenti. Aduceti din alea mari, care pornesc la o lovire fina cu piciorul, se opresc cand agata hainele, imprastie apa de jur imprejur, ca nu prea ne descurcam cu astea silentioase!

Tags:

This entry was posted on November 14th, 2007 and is filed under All, Viata de zi cu zi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.